In perioada 1-7 iulie 2013, 44 de cadre didactice din 11 tari membre ale Uniunii Europene, au participat la cursul EU-MAGIC Effective Use of Modern Techonology And Games In Classrooms (a pedagogic course for all teachers), desfasurat la Istanbul.
Gazdele cursului au fost Jarmila Novotna, profesor in cadrul Catedrei de matematica si didactica matematica a Facultatii de pedagogie de la Universitatea Charles din Praga si profesorul Ersin Ozseven, care preda matematica la un liceu din Kirsehir.
Cursul a fost selectat din baza europeana de cursuri Comenius–Grundtvig http://ec.europa.eu/education/trainingdatabase, fiind finantat de Comisia Europeana,prin Programul de Invatare pe Tot Parcursul Vietii,Program Sectorial Comenius.
Aceasta mobilitate individuala mi-a oferit oportunitatea de a vizita cateva din obiectivele istorice ale Vechiului Istanbul.
Moscheea Albastra din Istanbul
Dorind o moschee rivala cu Ayasofya, sultanul Ahmet I a construit Moscheea Albastra intre anii 1609 si 1616, aceasta fiind cea mai mare moschee din Istambul. Moscheea Albastra este una din cele mai faimoase atractii ale Istanbulului, fiind singura moschee din Turcia cu sase minarete (turnulete), cele mai multe moschei avand doar cate patru, doua sau chiar un singur minaret. Atunci cand a fost construita s-a dus vestea destul de rapid ca sultanul i-a comandat arhitectului sau, Mehmet Aga, sa faca o moschee cu minarete din aur (altin) dar arhitectul a inteles ca trebuie sa faca sase (alti) minarete. Oricare ar fi fost adevaratul motiv al construirii celor sase minarete, Moscheea Albastra a determinat un scandal imens deoarece Moscheea Haram din Mecca (cea mai sfanta din lume) avea tot sase minarete. In timp, scandalul s-a rezolvat adaugand inca un minaret moscheei din Mecca.
Moscheea Albastra a fost construita in stilul otoman classic, dimensiunile fiind de 64 metri latime pe 72 metri lungime, constructia fiind cel mai bine apreciata de la distanta. Langa moschee se mai afla cateva cladiri ce reprezinta o scoala teologica, o baie turceasca, o bucatarie unde se obisnuia sa se serveasca supa saracilor si cateva magazine, venitul moscheei venind din vanzarea produselor din aceste magazine.
Interiorul consta in spatiu liber si coloane foarte impresionante, tavanul domului fiind pictat cu motive arabesti. In interior nu se afla nici un fel de statuie sau picturi, religia islamica interzicand inchinarea la imagini de orice fel.
Se numeste „Moscheea Albastra” datorita celor 20.000 de placi de faianta albastra „Iznik” din interior care au fost folosite la construirea sa, la exterior nefiind nimic albastru. Placile de faianta „Iznik” din sec al XVI-lea contin flori, copaci si motive abstracte.
Exteriorul cuprinde 260 de ferestre colorate (vitralii) si o cascada de domuri foarte inalte (cel mai inalt avand 43 de metri inaltime si 33 de metri ca diametru), sustinute pe patru stalpi circulari enormi. Arcadele fiecarui dom par ca sustin si ele acelasi ritm vizual.
Sfânta Sofia
Sfânta Sofia (din greacă de la Αγια Σοφια, Aghia Sofia, „Sfânta Înțelepciune”) a fost catedrala Patriarhiei de Constantinopol, apoi moschee, astăzi muzeu înIstanbul, Turcia.
Prima biserică (basilica) de pe acest loc a fost construită de Constantin cel Mare în anul 325, dar a ars într-un incendiu în anul 404. Reconstruită deTeodosiu al II-lea în 415, biserica a fost din nou arsă, în timpul Răscoalei Nikadin 532. Clădirea și-a primit forma finală în 537 sub împăratul Iustinian I. Era foarte importantă pentru ortodoxismul timpuriu și pentru Imperiul Bizantin, fiind primul exemplu de arhitectură bizantină. Interiorul său decorat cu mozaice, coloanele de marmură și acoperișul sunt de o mare importanță artistică. Templul însuși era atât de bine decorat artistic încât se crede că Iustinian ar fi zis: „Νενίκηκά σε Σολομών” (Solomon, te-am depășit!).
Pe dinafară are aspectul unui dreptunghi (aproape patrat) de 77 x 71,70 m. În față are un atrium, un exonartex și un nartex de mici proporții față de restul clădirii. Interiorul e împărțit într-o navă centrală, mai mare, și alte două laterale mai mici, peste care se ridică galeriile în două etaje. Atenția e atrasă de marea cupolă centrală de deasupra navei centrale, încadrată de două semicupole și șase cupole mai mici. Cupola centrală e o adevărată minune arhitectonică, atât prin mărimea ei (diametrul de 31 m), cât și înălțimea la care e ridicată (54 m), datorită căreia pare suspendată în văzduh, luminată de cele 40 ferestre de la baza ei
Ultima ceremonie creștină a fost ținută la data de 29 august 1453. În prezent oficialități ale Patriarhiei Ecumenice și ale Sfântului Scaun întreprind demersuri pentru restituirea Sfintei Sofia către Biserica Ortodoxă. Sultanul Mahomed, cuceritorul Constantinopolului, a dat ordin ca Sfânta Sofia să fie transformată în moschee. Legenda spune că pe unul din pereții albi s-a păstrat amprenta palmei pline de sânge a sultanului.
Biserica Cisterna din Istanbul
Aceasta imensa cisterna, fondata de Imparatul Iustinian I, este numita de oameni „Palatul care se scufunda”. Pe locul cisternelor a fost gasita o biserica imensa care este posibil sa fi fost construita in sec al III-lea sau al IV-lea al Epocii Romane si servea ca loc de desfasurare a activitatilor artistice si stiintifice dar si a afacerilor comerciale.
Se zvoneste ca pe acest loc se aflau niste gradini care inconjurau coloanele de marmura iar in gradina se afla statuia de bronz a profetului Solomon infatisat cu mana pe barbie uitandu-se amuzat spre Ayasofya. Aceasta statuie a fost luata de aici de Imparatul Basilius I (867-886). De asemenea se mai zvoneste ca 7.000 de sclavi au lucrat la construirea cisternei.
La intrarea in cisterna se afla 52 de trepte de piatra ce trebuiesc coborate pentru a putea vedea minunatele coloane de 9 metri inaltime asezate pe 12 randuri cu cate 28 de coloane fiecare. Atat caramizile din zidul cisternei groase de 4,80 metri cat si caramizile din podea au fost tencuite cu un strat foarte gros de mortar Horasan facandu-le astfel, rezistente la apa. Cisterna are o suprafata de 9.800 metri patrati si o capacitate de 100.000 de tone de apa si peste 336 de coloane din marmura.
Partea care trece prin mijlocul colanelor este de fapt locul unde, in timpul restaurarilor, au fost construite ziduri de 40 de metri lungime si 30 de metri latime pentru a putea fi sustinuta greutatea. Capetele meduzelor folosite ca piedestaluri sunt asezate la baza a doua coloane in partea de nord-vest a cisternei ele fiind considerate opere de arta romane.
Cisterna, care reprezenta o mare parte din acest spatiu in timpul Imperiului Bizantin a asigurat apa pentru Marele Palat unde locuiau Imparatii si a fost folosita si dupa cucerirea Istanbulului de Otomani in 1453. Gradinile Palatului Topkapi au fost irigate cu apa din cisterna. Stiindu-se ca otomanii preferau apa minerala in detrimentul apei plate, nu au mai folosit cisterna dupa ce si-au aranjat propriile facilitati de asigurare a apei. Cisterna a ramas necunoascuta pentru cei din vest pana in sec al XVI-lea cand a fost descoperita de germanul Gyllius, care a vizitat Istanbulul intre anii 1544 – 1550 pentru a studia ramasitele Erei Bizantine.
Scena din James Bond „Din Rusia, cu dragoste” unde actorul principal merge cu barca printr-o padure de coloane de marmura este filmata in acest loc. In 1990, dupa ce au fost scoase 50.000 de tone de namol, au fost construite alei si au fost luminate interioarele fiind improvizata chiar si o cafenea unde se poate asculta muzica clasica.
Palatul Topkapi
Timp de patru secole reşedinţa oficială a sultanilor otomani, începând cu Mehmed Cuceritorul, şi, totodată, centrul administrativ, educaţional şi cultural al unuia dintre cele mai puternice imperii ale lumii, Palatul Topkapi constituie, fără doar şi poate, una dintre principalele atracţii ale oraşului Istanbul. Palatul Topk este situat în cel mai înalt punct al promontoriului dintre Cornul de Aur şi Marea Marmara, de unde strâmtoarea Bosfor se dezvăluie în întreaga sa splendoare.
Mărginit de mare la est şi sud, iar la vest şi sud de Parcul Gülhane, fosta Grădină Imperială, Palatul Topkapi este înconjurat de ziduri de apărare, în care sunt deschise trei porţi principale de acces: Poarta Imperială, Poarta Otluk şi Poarta Demir, precum şi alte câteva porţi secundare.
Construcţia Palatului Topkapi a început în 1460, la iniţiativa sultanului Mehmed Cuceritorul, şi a fost finalizată în 1478, în timpul domniei lui Baiazid al II-lea. În următorii 400 de ani, palatul a fost extins, prin adăugarea de noi clădiri individuale, în funcţie de necesităţi.
Transformat în muzeu cu nouă decenii în urmă, palatul se prezintă sub forma unui ansamblu arhitectural, alcătuit din grădini şi curţi, împrejmuite de câteva zeci de clădiri de mici dimensiuni, cu cel mult două niveluri, îndeplinind funcţionalităţi diferite (conducerea afacerilor statului, depozitarea Tezaurului Imperial şi a Relicvelor Sfinte ale Profetului Mohamed, păstrarea arhivelor imperiale, reşedinţa sultanilor etc),Sala armelor unde este expusa sabia domnitorului moldovean Stefan cel Mare.
Arhitectura Palatului Topkapi este complet diferită de cea a palatelor europene. În timp ce la exterior cele mai multe dintre clădirile palatului se prezintă neatrăgător, decoraţiunile interioare, extrem de elaborate, sunt de o frumuseţe de-a dreptul copleşitoare.
Printre sectoarele palatului care se bucură de cea mai mare atenţie din partea publicului vizitator se numără: Tezaurul Imperial, Relicvele Sfinte, Haremul, Consiliul Imperial, Camera de Audienţe şi, nu în ultimul rând, Terasa Imperială.
Muzeul de Arheologie
Muzeul de Arheologie din Istanbul (sau Arkeoloji Müzesi, in limba turca) este gazduit de trei dintre cladirile situate in prima incinta a Palatului Topkapi si include Muzeul Orientului Antic. Muzeul are o colectie excelenta de artefacte greco-romane, inclusiv descoperiri arheologice din Efes si Troia. Gazduieste peste un milion de obiecte istorice, cele mai interesante fiind sarcofagele din secolul IV i.Hr.. Totusi, muzeul exceleaza in prezentarea cronologica a artefactelor locale, punand in lumina in primul rand originea si istoria orasului Istanbul.
Langa intrare este o statuie a unui leu, o unica piesa salvata din ruinele Mausoleului Halicarnas, una dintre cele sapte minuni ale lumii antice, acum distrus. La etajul superior al cladirii sunt lucrari mici in piatra, oale si tigai, statui mici de teracota, 800.000 de monede otomane, sigilii, decoratiuni, medalii si o biblioteca cu 70.000 de carti. In salile din partea stanga gasim o colectie de sarcofage descoperite la Sidon (Siria antica), reprezentand stiluri arhitecturale diverse, influentate de culturile externe din Egipt, Fenicia si Licia. Cel mai faimos dintre acestea este sarcofagul lui Alexandru, acoperit cu sculpturi uimitoare, reprezentand bataliile la care a luat parte Alexandru cel Mare si evenimente din viata sa. Sarcofagul a fost descoperit in 1887 si se credea, la un moment dat, ca apartine imparatului insusi (era de fapt regele sidonian Abdalonymos). Gasit in necropolele de la Sidon in Siria, „sarcofagul femeilor care plang”, prezinta 18 panouri sculptate detaliat, reprezentand femei in stari extreme de doliu.
La nivelul mezanin se gaseste expozitia „Istanbul de-a lungul vremii”, o expozitie bogata si bine prezentata, care i-a adus muzeului, in 1993, premiul „Council of Europe Museum Award”. Pentru a dezvolta noi perspective asupra orasului, curatorii muzeului au furnizat harti, planuri si desene, toate cu menirea de a ilustra descoperirile arheologice, expuse tematic si care variaza de la artefactele preistorice gasite in vestul orasului Istanbul, pana la lucrari de arta bizantina din secolul al XV-lea. Este afisat capul de sarpe recuperat din fostul hipodrom, precum si clopotul din secolul al XIV-lea, care apartinea Turnului Galata. Cele doua nivele superioare gazduiesc expozitia cu tematica Troia si expun evolutia Anatoliei de-a lungul secolelor, precum si sculpturi din Cipru, Siria si Palestina.
Proaspatul renovat Muzeu al Orientului Antic este deosebit de bogat in colectii de artefacte datand de la cele mai vechi civilizatii din Anatolia, Mesopotamia, Egipt si intreaga regiune araba. Turul incepe cu divinitati si idoli din perioada pre-islamica, recuperate din templul Al-Ula, impreuna cu alte artefacte prezentand scrieri vechi din limba aramaica si o mica colectie de antichitati egiptene. Descoperit in regiunea Mesopotamiei si expus aici este obeliscul lui Adad Nirari III, incriptionat cu litere cuneiforme. De o importanta particulara este seria de panouri de mozaic colorat, cu reliefuri de animale, tauri si dragoni cu capete de sarpe, aduse in muzeu de la Poarta Ishtar, construita de Nabucodonosor, regele BabilonuluiNeavand nimic mai nou de secolul I d.Hr., cam tot ce se gaseste aici are o semnificatie enorma. Doua dintre cele mai importante elemente sunt fragmente din Sfinxul adus de la Poarta Yarkapi din Hatusa si una dintre cele trei tablete ale Tratatului de la Kadesh, cel mai vechi cunoscut tratat de pace din lume, semnat intre Ramses al II-lea si hititi, in secolul al XIII-lea i.Hr., inscriptionate in limba akkadiana, limba internationala in acea perioada (O alta tableta poate fi vazuta la Muzeul de Stat in Berlin).
Turnul Galata
Unul dintre cele mai populare monumente istorice din Istanbul, Turnul Galata a fost construit de genovezi în anul 1348, pe locul fostului Turn al farului, o clădire din lemn datând din perioada bizantină (secolul al VI-lea).
Structura din piatră, care poate fi văzută astăzi din diferite părţi ale oraşului, devenită simbolul Galatei, este cea mai importantă contribuţie adusă de genovezi la dezvoltarea oraşului.
Turnul Galata văzut de pe mare
Întrucât Turnul farului era deja istorie la sosirea genovezilor, aceştia au construit un nou turn, cunoscut ca Turnul lui Cristos, în cel mai înalt punct al zidurilor din jurul Galatei, pe care le-au ridicat pentru sistematizarea zonei. Zidurile aveau 3 km lungime şi 2 m grosime.
Mari comercianţi, genovezii, care întreţineau legături economice cu statele europene, au acordat o importanţă deosebită zonei Galata, cu deschidere spre Cornul de Aur şi Marea Marmara, locuri în care funcţionau două dintre cele mai importante porturi ale oraşului.
Resturi ale zidurilor, care, odată cu trecerea timpului, s-au prăbuşit, pot fi încă văzute în apropierea monumentului.
Turnul Galata văzut din piaţeta de la baza acestuia
În 1453, odată cu cucerirea Constantinopolului de către Mehmed al II-lea, structura din piatră a genovezilor a trecut în administrarea statului otoman, funcţionând ca donjon, iar un secol mai târziu ca punct de observaţie a incendiilor.
Bibliografie: http://www.wikipedia.org
Prof. Rodica Ghimpu
Scoala Rau Alb - Dambovita 
Lasă un comentariu